Un animal necunoscut
Geo a format numărul de telefon cu gîndul în altă parte.
– Aș vrea să anulez programarea, dacă se poate, a spus.
– Sigur, domnișoară, cum doriți, i s-a răspuns.
A închis telefonul, s-a dus în bibliotecă și s-a lăsat să se scurgă pe o canapea mică, un fel de fotoliu de două persoane. A rămas așa, golită de gînduri, cîteva minute. A întins mîna după o revistă aflată pe o etajeră, dar nu a ajuns la ea, așa că a renunțat. Telefonul, pe care și-l lăsase pe masa din bucătărie, a început să sune, dar nu avea nici un chef să se ridice. A sunat o vreme, apoi s-a oprit. A încercat din nou să apuce revista de pe etajeră, dar fără să se ridice de pe canapea. Nu a reușit.
– Morții mă-tii de revistă, a spus.
Telefonul a sunat din nou.
De data asta s-a ridicat.
– Ce e cu vocea asta?
– Sînt bine, mamă, mă băgasem în pat și aproape că ațipisem.
O mințea.
Pe mame însă nu ai cum să le minți pentru că ele simt totul.
– Iar v-ați despărțit, nu?
– Da.
– Și ce-ai de gînd să faci?
– Nimic. Deocamdată, mi-am anulat programarea la epilat.
– Termină cu prostiile, te rog!
– Nu știu, mamă, ce vrei să zic…
– Uită-l! Dă-l în mă-sa!
– Mama lui e o femeie foarte drăguță, să știi…
– Haide, dragă, că n-are nici o legătură…
– Îl iubesc, mamă…
– Ești tînără, ești frumoasă, ai timp să mai iubești…
– Da, nu știu…
– Ieși și tu în oraș cu fetele…
– N-am nici un chef.
– Trebuie să ai!
– Dar nu am.
– Bine, nu ai acum, dar trebuie să ieși din starea asta.
– O să ies, mamă.
– Bine, ai grijă.
– Și tu ai grijă.
La o zi după ce își făcuse programarea la epilat, iubitul ei a anunțat-o că o părăsește. O mai părăsise el și în alte rînduri, dar acum i-o spusese pe un ton diferit. L-a auzit ca prin ceață din cauza golului care i se instala în suflet. Și ea încercase în cîteva rînduri să se despartă de el, dar nu a putut. Îl iubea. Știa că e un cretin, dar îl iubea. Iubirea e ciudată.
A crezut că n-o să sufere, și vreo cîteva zile nici nu a suferit. Apoi, într-o seară, cînd s-a băgat în pat, a izbucnit în plîns. Plînsul nu a ajutat-o. Apoi și-a anulat programarea la epilat.
Cînd Alice, cea mai bună prietenă a ei, a trecut într-o seară pe la ea, Geo făcea duș. A oprit apa, și-a prins un prosop în jurul taliei și s-a dus să îi deschidă.
– Ce e cu fața asta, fetiță? i-a spus Alice.
– Scuze, eram la duș, hai în baie să vorbim.
Și-a scos prosopul și a intrat la duș.
Alice a scrutat-o cu o privire în care se amestecau ironia și mirarea.
– Ce e cu tufa aia între picioare? Porți doliu?
– Da, să zicem că port.
– Iar te-ai despărțit de el?
– Da. M-a anunțat că mă părăsește.
– Cînd?
– Acum vreo două săptămîni.
– Și te-ai gîndit tu, așa, să nu te mai epilezi.
– Da.
– Nu te-a părăsit, stai liniștită. Cretinul ăla nu poate trăi fără tine.
– Problema mea e că nici eu nu pot trăi fără el.
– Ba poți, fetiță! Pune mîna și te epilează, nu fi proastă.
– La ce bun?
– Pentru tine, pentru moralul tău… Ești tînără, în pula mea…
– Sînt varză cu moralul, Alice…
– Ei, rahat! O să-ți treacă, fetiță… Hai să ieșim undeva.
– N-am nici un chef, Alice, pe bune…
– OK, atunci stăm în casă și ne uităm la un film.
– Bine.
– Hai că mă duc în bucătărie să fumez o țigară, te aștept.
– Bine. Hai că vin și eu imediat.
În timp ce Alice fuma în bucătărie, Geo a ieșit de la duș. S-a privit, goală, în oglindă. A aruncat un ochi înspre pubisul acoperit de păr. A luat cu două degete cremă dintr-o cutie și și-a întins-o pe corp. Prin ușa întredeschisă a băii a intrat pisica. S-a uitat la stăpînă și părul de pe spate i s-a zbîrlit. A scos un mîrîit amenințător. Geo și-a întors capul spre ea, moment în care pisica a făcut saltul înainte, cu ghearele scoase, spre animalul necunoscut dintre picioarele stăpînei. Geo a scos un țipăt. Pisica, speriată, și-a retras ghearele și a ieșit în viteză din baie. Alice și-a lăsat țigara aprinsă în bucătărie și a venit să vadă ce se întîmplă.
– Pizda mă-sii de treabă, fetiță, a spus Alice, privind cele cîteva broboane de sînge care apăruseră pe spatele animalului necunoscut.
